POS Mediu

Distributie Specii Pasari- Lacul Pangarati

La nivelul ariei protejate - Lacul Pangarati, au fost identificate si cartate arealele de distributie a 47 de specii de pasari. Hartile GIS in format digital au fost realizate pe baza observatiilor directe in teren realizate asupra speciilor de pasari protejate pentru care aria a fost declarata SPA-arie de protecţie specială avifaunistică. Hartile GIS de distributie, redau arele de distributie ale speciilor monitorizate, calculate prin analize spatiale specifice tehnologiilor GIS (analize raster, intersectii spatiale, buffer, etc.)
In cadrul acestor harti, distributia speciilor a fost cartografiata şi cu ajutorul grilelor arealografice (caroiaj utilizat in biodiversitate, atat cel disponibil la nivel national cat si cel propus de Agentia Europeana de Mediu, in deplina conformitate cu specificatiile Directivei INSPIRE), in sistem de referinta Stereo70, cu dimensiunile celulei de pana la 500 × 500m. In urma analizelor efectuate, harta GIS de distributie a fiecarei specii ofera si informatii privind suprafata ocupata de arealul de distributie al speciei in cadrul ariei protejate, procentul din arealul de distributie expus amenintarilor naturale si antropice, etc.

Distributia speciei Aegithalos caudatus:

Piţigoiul codat - pasăre sedentară, de dimensiuni mici, este uşor de recunoscut după pieptul cu un penaj alb-gri şi coada mult mai lungă decât restul corpului. Piţigoiul codat trăieşte în regiunile împădurite, în grupuri de câteva zeci de semeni, câutând hrana împreună.

Distributia speciei Anas clypeata:

Rata lingurar - apare îndeosebi iarna sosind din nordul Europei şi din Siberia, locurile de iernare a speciei fiind ţările din jurul Mării Mediterane şi sud-vestul Asiei pînă-n India. Capul masculului este verde, aripile albe cu albastru, pîntecele roşu; femela este predominant cafenie cu albastru pe aripi. Caracteristic îi este ciocul lung, lăţit la capăt ca o lingură, fapt ce se remarcă uşor chiar la păsările în zbor.

Distributia speciei Anas crecca:

Raţă mică - Cea mai mică specie de raţă sălbatică de la noi. Foarte frecventă în perioada de pasaj, când pot apărea în grupuri mari. Masculul are capul maroniu cu o mască verzuie pe obraz, vizibil de la distanţe mici. Spatele este gri, iar subcodalale galbene. Pe laturile corpului se întinde o bandă subţire, albă. Femelele sunt mai modest colorate, având un penaj maroniu pestriţ.

Distributia speciei Anas platyrhynchos:

Raţă mare - Raţă înotătoare (de suprafaţă) cu cea mai mare talie de la noi. Foarte comună şi omniprezentă, apărând în orice habitat umed dar uneori chiar şi departe de apă. Masculul are capul verde cu un colier alb în jurul gâtului. Pieptul este alb, corpul predominant gri cu o bandă mai întunecată pe părţile laterale. Penele cozii sunt încovoiate în sus. Femelele sunt gălbui-maronii.

Distributia speciei Anas penelope:

Rata fluieratoare - cuibăreşte în nordul Europei şi al Asiei; la noi soseşte la începutul sezonului rece. Majoritatea exemplarelor iernează în ghiolurile Deltei şi în lagune, unele însă îşi continuă drumul spre sudul Europei şi al Asiei. Cînd apele dulci îngheaţă, majoritatea păsărilor se retrag la marginea mării, pînă la ivirea dezgheţului. Capul şi partea anterioară a corpului sînt roşcate, restul cenuşiu; femela este cafenie. Ciocul este cenuşiu.

Distributia speciei Apus apus:

Drepneaua mică - păsările au aspectul unor rândunele, dar au arpile mai lungi în formă de seceră. Corpul are o formă perfect aerodinamică ca o adaptare la un zbor rapid, dovadă fiind și primele remige, foarte lungi și înguste.

Distributia speciei Ardea cinerea:

Starc cenusiu - penajul predominant este gri, cu gâtul şi pieptul albicios. Cuibăreşte de regulă în masa stufului, în colonii, în locuri greu accesibile. În ţinuturile lipsite de stufării, dar în locuri bogate în hrană, cuibăreşte chiar mai departe de apă, în arbori înalţi; astfel de colonii oferă o imagine cu totul neobişnuită pentru aceste păsări.

Distributia speciei Bucefala clangula:

Rata sunatoare - Penajul masculului este negricios pe cap şi spate; la baza ciocului are o pată albă, de aceeaşi culoare fiind şi restul corpului. Femela este de culoare cenuşiu-deschisă, cu capul cafeniu. La ridicarea de pe luciul apei, masculul scoate un fel de fluierat, în timp ce bate din aripi.

Distributia speciei Buteo buteo:

Sorecar comun - Este frecvent mai ales în Carpaţi, fiind o pasăre sedentară. Este una din speciile cu penajul foarte variabil, de la brun-închis pînă la crem.

Distributia speciei Charadrius dubius:

Prundarasul gulerat mic - pasare mica (în jur de 20 cm), cu spate brun si burta alba, care merge foarte repede.

Distributia speciei Carduelis carduelis:

Sticletele - pasăre cântătoare, cu penajul frumos colorat în negru, roşu şi galben, este deseori găzduită în colivii de către amatorii de triluri matinale. Din vechime, sticletele este simbolul primăverii şi al rodniciei. Este o pasăre foarte harnică când îşi face o familie şi depune ouă de 2 sau 3 ori pe an. Sticletele îşi construieşte cuibul mic în copaci de înălţime medie, precum salcâmii.

Distributia speciei Ciconia nigra:

Barza neagra - sau cocostarcul negru este mult mai rar intalnita decat barza alba. Barza neagra are penajul aproape complet negru, cu reflexii metalice verzi si violete. Doar abdomenul este alb. Picioarele si ciocul sunt lungi, cu o coloratie rosie-portocalie puternica. Exemplarele tinere au ciocul negricios iar picioarele galbui.

Distributia speciei Coccothraustes coccothraustes:

Botgrosul, este imposibil să nu îl recunoşti uşor, dacă observi cu atenţie ciocul gros, puternic şi de un albastru metalizat este cea mai mare dintre fringilidae, ajungând la aproape 20 cm lungime.

Distributia speciei Corvus corax:

Corbul - reprezintă cea mai mare specie a Paseriformelor din ţara noastră şi totodată a familiei. Are corpul în întregime negru cu reflexe metalice violacee. Acestea sînt de culoare verzui-murdară, pătate cu brun, fiind clocite cam 21 de zile, numai de femelă. Se îmblînzeşte uşor, este foarte jucăuş şi se pretează a fi dresat.

Distributia speciei Cuculus canorus:

Cucul - penajul cucului are o coloratie generala cenusie cu ceva nuante maronii pe aripi. Pieptul si burta sunt albe-galbui , brazdate de dungi gri inchis. Nu exista diferente majore intre mascul si femela. Puii sunt pestriti, alb cu cenusiu.

Distributia speciei Cygnus cygnus:

Lebada de iarna - se deosebeşte de lebăda de vară prin gâtul ei drept, cu poziţie verticală şi nu în formă de S. Ciocul este galben cu vârful negru şi nu portocaliu-roşcat. De la baza ciocului lipseşte acea umflătură cornoasă, caracteristică lebedei de vară.

Distributia speciei Cygnus olor:

Lebada - este admirata si respectata pentru penajul de un alb imaculat, pentru linia arcuita si eleganta a spatelui, pentru gatul lung si mladios , pentru miscarile line si pline de gratie de pe luciul apelor.

Distributia speciei Delichon urbica:

Lăstunul de casă - spatele, capul şi partea superioară a aripilor au pene de un negru-albăstrui, iar restul corpului este acoperit cu un puf alb. Burtica albă îl face uşor de deosebit faţă de rândunele. Coada este forfecată, dar nu este la fel de lungă ca a rândunicilor. Lăstunul de casă s-a adaptat în oraşe datorită preferinţei lui de a-şi construi cuibul pe ziduri, între cornişele de beton. Spre deosebire de rândunici, lăstunii preferă exteriorul pereţilor, unde construiesc cuiburi din lut umed aproape globulare. În sălbăticie, preferă crăpăturile din stânci.

Distributia speciei Dendrocopos major:

Ciocanitoarea pestrita mare - este neagra pe spate iar pe piept este de un alb cu nuante galben-ruginii. Pe crestet este neagra cu o pata cafenie in frunte.Masculul are o scufita rosie pe cap. Obrajii si gatul sunt de culorae alba separati printr un guler de culoare neagra.Pe umeri are un fel de epoleti de culoare alba iar aripile sunt pestrite-alb cu negru.Coada este tot neagra cu cateva dungi albe iar sub coada este de un rosu aprins. Are o lungime de aproximativ 25 cm.

Distributia speciei Erithacus rubecula:

Macaleandru - este întâlnit la noi, în tot timpul anului, vara mai ales în pădurile de munte şi mai puţin în cele de câmpie, iar iarna mai ales în pădurile de şes, în parcurile şi grădinile oraşelor. Penajul la ambele sexe este cafeniu cu o pată ruginie pe bărbie şi piept. Adesea populaţiile de iarnă de la noi sunt formate şi din exemplare nordice, care coboară spre sud.

Distributia speciei Ficedula albicollis:

Muscarul gulerat - cuibareste destul de frecvent in padurile cu frunze cazatoare, grad confido advisors ini si parcuri. Masculul se deosebeste de masculul de muscar negru prin gulerul alb de pe gat, fruntea alba, mai mult alb pe aripi si tartita alb-cenusie.

Distributia speciei Fringilla coelebs:

Cinteza, preferă regiunile mai răcoroase, dar este răspândită pe tot teritoriul ţării, adesea venind în număr mai mare la câmpie pe timp de iarnă, să găsească mai uşor adăpost călduros şi hrană. Masculii se recunosc după petele albastre de pe cap, pe când femelele au pene cenuşiu-verzui drept căciuliţă.

Distributia speciei Fulica atra:

Lişiţă - Specie foarte comună în vecinătatea tuturor bălţilor, lacurilor şi mlaştinilor, apare însă şi pe râuri. Cuibăreşte în stuf. Uşor de recunoscut după penajul negru-fumuriu complet al adultului, având ciocul şi scutul frontal albe.

Distributia speciei Garrulus glandarius:

Gaita - Are penajul mai frumos decît toate Corvidele de la noi. Este o pasăre stricătoare răpind ouăle din cuibul păsărilor utile. Coloritul ei este în general cafeniu cu alb şi albăstrui la aripi. Cuibăreşte atît în regiunea pădurilor de conifere din Carpaţi, cât şi în cele din zona deluroasă şi de şes.

Distributia speciei Hirundo rustica:

Rândunica - preferă să trăiască pe lângă ape, unde populaţia de insecte este mai numeroasă, şi pe lângă aşezările umane. Ele consideră podurile şi streaşina casei, pridvoarele de lemn sau cornişele locuri numai bune pentru cuiburi.

Distributia speciei Larus michahellis:

Pescarusul cu picioare galbene - este definit de culorile gri-argintiu, alb, negru si galben. Diferentele fata de pescarusul argintiu sunt la picioare, unde pescarusul cu picioare galbene are un colorit galben iar cel argintiu roz. Este o pasare sedentara intalnita in apropierea baltilor si a lacurilor si de-a lungul litoralului.

Distributia speciei Motacilla alba:

Codobatura albă - Codobatura este o pasăre mică şi suplă, cu o coadă fină cu care bate ritmic pământul. Este răspândită prin toată ţara, dar cel mai adesea o găseşti la câmpie, în apropierea apelor sau prin luminişurile de la munte.

Distributia speciei Motacilla cinerea:

Codobatura alba - Este răspândită în toată ţara, mai frecvent în regiunile joase, pe malul bălţilor şi lacurilor, de asemenea pe malul râurilor de la şes pînă la munte şi până la lacurile din golul alpin. Are penajul cenuşiu cu negru pe cap, piept şi coadă; fruntea, obrajii şi partea inferioară a corpului sunt albe.

Distributia speciei Oriolus oriolus:

Grangurul - cuibareste in paduri, in regiuni cultivate, preferand arbori cu coroane bogate. Foarte sperios, este dificil de zarit, petrecandu-si timpul in varful copacilor. Pare agitat, adesea in miscare. Adultul mascul galben stralucitor cu negru, femela si masculul de un an verzui deasupra si albi-galbui cu striatii dedesubt.

Distributia speciei Parus caeruleus:

Pitigoiul albastru - Capul este albastru, spatele verzui, iar pieptul şi pântecele galben-verzui. Cuibăreşte în scorburi naturale ori în cuiburi părăsite de ciocănitori etc. Depune ponta prin martie—aprilie.

Distributia speciei Parus major:

Pitigoiul mare - este unul dintre cei mai cunoscuţi piţigoi, prezent atât în pădurile joase, cât şi în cele de munte, unde ajunge pînă în zona coniferelor. Are creştetul negru, spatele verde, aripile şi coada albastre, iar partea inferioară galben-verzuie. Frecvent în parcuri, grădini şi livezi.

Distributia speciei Parus montanus:

Vrabia de camp - este întâlnită atât în ţinuturile sălbatice, cât şi în preajma aşezărilor umane, cu spaţii mai largi în vecinătate. Are penajul ceafeniu-roşcat pe spate, pământiu pe piept, cărămiziu pe creştet. Frecventă mai ales în regiunile joase, dar urcă şi în ţinuturi înalte, pe lîngă case.

Distributia speciei Passer domesticus:

Vrabia de casa - una dintre cele mai cunoscute şi mai frecvente păsări ce se întîlnesc atât în natură, cât şi în preajma locuinţelor ca specie antropofilă. Masculul are penajul cafeniu-pătat pe spate, cenuşiu pe frunte, creştet şi piept şi negru pe bărbie; cel al femelei este cafeniu-striat. Este abundentă în regiunile joase ale ţării, urcă şi în regiuni muntoase, în localităţi. Este tipic sedentară.

Distributia speciei Phalacrocorax carbo:

Cormoran mare - Specie relativ comună în vecinătatea bălţilor, a lacurilor şi râurilor. Cuibăreşte colonial, mai ales pe arbori mari, uscaţi. Pasăre de talie mare cu un colorit general negricios, având pene cu aspect solzos cu reflexe verzui-violete sau maronii.

Distributia speciei Phoenicurus ochoruros:

Codroşul de munte - păsări micuţe şi vioaie, tot din familia muscarilor, codroşii se disting prin penele roşcate din codiţă. În plus, când stau pe loc, pe sol, îşi mişcă ritmic cozile în sus şi în jos, aproape la fel ca şi codobaturile.

Distributia speciei Phylloscopus collybita:

Pitulicea mica - este o pasăre cântătoare de talie mică care face parte din familia Sylviidae.

Distributia speciei Pica pica:

Cotofana - are penajul negru, cu alb pe umeri şi piept, iar coada este neagră cu reflexe verzui. în cuiburile vechi ale acesteia îşi găsesc loc de cuibărit însă şi unele specii de păsări utile.

Distributia speciei Pyrrhula pyrrhula:

Mugurarul - este una dintre cele mai frumos colorate fringilidae, care soseşte în ţara noastră în anotimpurile calde şi pleacă iarna spre locuri mai primitoare sau coboară la câmpie, în parcuri şi dumbrăvi. Cu hăinuţă roşie şi tichiuţă neagră de abanos, mugurarul iese imediat în evidenţă printre crengile copacilor.

Distributia speciei Regulus ignicapillus:

Auselul sprancenat - coloritul este mai intens cu spatele de un verde vizibil mai gălbui iar pe cap atât masculul cât şi femela poartă o dungă albă peste ochi.

Distributia speciei Saxicola torquata:

Maracinar negru - Apare la noi numai în sezonul cald. Corpul este negru, spatele negricios, pieptul cafeniu. Femela are partea superioară cafeniu pătată. Cuibăreşte în câmpiile însorite ori în apropierea ţărmurilor instalîndu-şi cuibul lângă sol sau pe arbuşti piperniciţi, urcând şi pe văile joase, largi ale râurilor montane.

Distributia speciei Sitta europea:

Scortar - frecvent în general în pădurile de şes, dar ajunge şi la munte până în zona pădurilor de amestec. Are partea superioară a corpului albăstrui-cenuşie, bărbia albă, iar partea ventrală ocru, cu flancurile roşcate. Se hrăneşte cu insecte şi larve, dar şi cu ghindă, alune, pe care le fixează în diferite crăpături şi le sparge cu ciocul.

Distributia speciei Sturnus vulgaris:

Silvie cu cap negru - este o pasare migratoare. Poate fi intalnita de la ses pana la munte. Penajul pe corp este cenusiu-brun gri, iar pe crestet este negru la mascul si maro la femela. Hrana se compune in general din insecte si larve, dar consuma si fructe.

Distributia speciei Sylvia atricapilla:

Silvie cu cap negru - este o pasare migratoare. Poate fi intalnita de la ses pana la munte. Penajul pe corp este cenusiu-brun gri, iar pe crestet este negru la mascul si maro la femela. Hrana se compune in general din insecte si larve, dar consuma si fructe.

Distributia speciei Sylvia curruca:

Silvie mica - Pasare destul de comuna in tufarisuri dese, in gardurile vii din gradini, in crangurile tinere, etc. Asemanatoare cu silvia de camp, dar este putin mai mica, cu coada mai scurta, partea superioara a corpului mai gri, cap gri la ambele sexe, aripi maro-cenusii (nu roscate), tectrice auriculare intunecate, picioare gri (nu galbui). Partea ventrala alba, nuantata cu ocru pe flancuri. Iris gri, picioare gri inchis. Sta bine ascunsa.

Distributia speciei Troglodytes troglodytes:

Pănțărușul - are o coadă scurtă, fiind de formă aproape rotundă, cu un cioc negru cu galben mic ascuțit. Irisul păsării este de culoare brună deschis. Penajul pe partea superioară a corpului este brun-roșcat, iar pe partea inferioară este de culoare albă.

Distributia speciei Turdus merula:

Mierla neagra - este foarte comună, frecventă mai ales în pădurile joase şi de deal, numeroasă în zăvoaiele apelor, tăieturi de păduri, grădini şi parcuri publice, dar şi în pădurile montane de foioase, pe văile râurilor. Masculul este negru, femela cafeniu-închis.

Distributia speciei Turdus pilaris:

Cocosar - are coloritul cafeniu-roşeat pe spate, cenuşiu pe cap şi târtiţă, roşcat cu pete închise pe piept. În ultimii ani s-au găsit însă exemplare clocitoare în nordul Carpaţilor Orientali, în urma unui proces lent de extindere a arealului său spre sud şi vest. A fost descoperit cuibărind şi în Carpaţii Meridionali.

...sus

Proiect finantat prin POS Mediu, Axa prioritara 4 - "Implementarea sistemelor adecvate de management pentru protectia naturii."