POS Mediu

Distributie Specii Pasari- Lacul Vaduri

La nivelul ariei protejate - Lacul Vaduri, au fost identificate si cartate arealele de distributie a 50 de specii de pasari. Hartile GIS in format digital au fost realizate pe baza observatiilor directe in teren realizate asupra speciilor de pasari protejate pentru care aria a fost declarata SPA-arie de protecţie specială avifaunistică. Hartile GIS de distributie, redau arele de distributie ale speciilor monitorizate, calculate prin analize spatiale specifice tehnologiilor GIS (analize raster, intersectii spatiale, buffer, etc.)
In cadrul acestor harti, distributia speciilor a fost cartografiata şi cu ajutorul grilelor arealografice (caroiaj utilizat in biodiversitate, atat cel disponibil la nivel national cat si cel propus de Agentia Europeana de Mediu, in deplina conformitate cu specificatiile Directivei INSPIRE), in sistem de referinta Stereo70, cu dimensiunile celulei de pana la 500 × 500m. In urma analizelor efectuate, harta GIS de distributie a fiecarei specii ofera si informatii privind suprafata ocupata de arealul de distributie al speciei in cadrul ariei protejate, procentul din arealul de distributie expus amenintarilor naturale si antropice, etc.

Distributia speciei Aegithalos caudatus:

Pasăre sedentară, de dimensiuni mici, este uşor de recunoscut după pieptul cu un penaj alb-gri şi coada mult mai lungă decât restul corpului. Piţigoiul codat trăieşte în regiunile împădurite, în grupuri de câteva zeci de semeni, câutând hrana împreună.

Distributia speciei Alcedo atthis:

Pascaras albastru - coloristica a penajului extraordinara, corpul verde-albastru cu partea inferioara roscat caramizie. Se hraneste cu peste de mici dimensiuni. Este prezent pe teritoriul tarii noastre tot timpul anului, pe langa ape.

Distributia speciei Anas crecca:

Raţă mică - Cea mai mică specie de raţă sălbatică de la noi. Foarte frecventă în perioada de pasaj, când pot apărea în grupuri mari. Masculul are capul maroniu cu o mască verzuie pe obraz, vizibil de la distanţe mici. Spatele este gri, iar subcodalale galbene. Pe laturile corpului se întinde o bandă subţire, albă. Femelele sunt mai modest colorate, având un penaj maroniu pestriţ.

Distributia speciei Anas platyrhynchos:

Raţă mare - Raţă înotătoare (de suprafaţă) cu cea mai mare talie de la noi. Foarte comună şi omniprezentă, apărând în orice habitat umed dar uneori chiar şi departe de apă. Masculul are capul verde cu un colier alb în jurul gâtului. Pieptul este alb, corpul predominant gri cu o bandă mai întunecată pe părţile laterale. Penele cozii sunt încovoiate în sus. Femelele sunt gălbui-maronii.

Distributia speciei Anas querquedula:

Raţă cârâitoare - Specie migratoare care apare la noi în martie şi migrează spre sud în septembrie. Masculul este uşor de recunoscut după capul maroniu şi spânceana albă lată. Părţile laterale sunt gri, pieptul maroniu, prezentând pene ornamentale pe spate. Femelele au un penaj maroniu deschis, cu sprânceană albă mai ştearsă şi o pată deschisă la baza ciocului, care este mai mare decât la raţa mică.

Distributia speciei Apus apus:

Drepneaua mică - păsările au aspectul unor rândunele, dar au arpile mai lungi în formă de seceră. Corpul are o formă perfect aerodinamică ca o adaptare la un zbor rapid, dovadă fiind și primele remige, foarte lungi și înguste.

Distributia speciei Bucefala clangula:

Rata sunatoare - Penajul masculului este negricios pe cap şi spate; la baza ciocului are o pată albă, de aceeaşi culoare fiind şi restul corpului. Femela este de culoare cenuşiu-deschisă, cu capul cafeniu. La ridicarea de pe luciul apei, masculul scoate un fel de fluierat, în timp ce bate din aripi.

Distributia speciei Buteo buteo:

Sorecar comun - Este frecvent mai ales în Carpaţi, fiind o pasăre sedentară. Este una din speciile cu penajul foarte variabil, de la brun-închis pînă la crem.

Distributia speciei Carduelis cannabina:

Câneparul, este o pasăre sedentară, deşi, în perioadele de reproducere, migrează spre zonele mai calde de la câmpie sau spre coasta Mediteranei. Masculul este uşor colorat cu roşu pe piept şi pe cap în timpul verii, în timp ce femela este îmbrăcată mai mult în cenuşiu, maro şi galben.

Distributia speciei Carduelis carduelis:

Sticletele - pasăre cântătoare, cu penajul frumos colorat în negru, roşu şi galben, este deseori găzduită în colivii de către amatorii de triluri matinale. Din vechime, sticletele este simbolul primăverii şi al rodniciei. Este o pasăre foarte harnică când îşi face o familie şi depune ouă de 2 sau 3 ori pe an. Sticletele îşi construieşte cuibul mic în copaci de înălţime medie, precum salcâmii.

Distributia speciei Carduelis chloris:

Florintele - o fringilidă drăgălaşă, cu penajul decorat cu dungi galbene pe aripioare şi pe piept, florintele este unul dintre cântăreţii iubiţi pentru trilurile lui plăcute. Corpul robust se apropie în dimensiune de corpul unei vrăbiuţe de casă. Trăieşte în zonele împădurite de la câmpie, prin parcuri şi pe la marginea localităţilor. se deosebeşte uşor datorită culorilor sale galbene, dar şi zborul lui, ca al unui fluture, tremurat, este un semn distinctiv între celelalte păsări asemănătoare.

Distributia speciei Carduelis spinus:

Scatiul - căpşor negru, aripi verzui tivuite cu galben… şi un glăscior melodios foc! Acesta este scatiul, ruda mai mică a sticletelui, îndrăgit pentru ciripitul lui dulce. Scatiul preferă regiunile împădurite şi îşi construieşte cuibul în vârful copacilor, printre tufele mari de licheni, unde nu le este uşor prădătorilor să-l ajungă. Iarna zboară după hrană şi în zonele joase, pe la sate, unde găseşte seminţe prin curţile oamenilor. Dacă masculul este colorat cu puţin galben, femela este mai cenuşie şi mai greu de distins între alte păsări asemănătoare din pădure.

Distributia speciei Certhia familiaris:

Cojoaica de pădure, pasăre de talie mică, se întâlneşte în pădurile de pin şi în parcurile cu copaci bătrâni, în scoarţa cărora găseşte cu uşurinţă insectele preferate.

Distributia speciei Charadrius dubius:

Prundarasul gulerat mic - pasare mica (în jur de 20 cm), cu spate brun si burta alba, care merge foarte repede.

Distributia speciei Coccothraustes coccothraustes:

Botgrosul, este imposibil să nu îl recunoşti uşor, dacă observi cu atenţie ciocul gros, puternic şi de un albastru metalizat este cea mai mare dintre fringilidae, ajungând la aproape 20 cm lungime.

Distributia speciei Corvus corax:

Corbul - reprezintă cea mai mare specie a Paseriformelor din ţara noastră şi totodată a familiei. Are corpul în întregime negru cu reflexe metalice violacee. Acestea sînt de culoare verzui-murdară, pătate cu brun, fiind clocite cam 21 de zile, numai de femelă. Se îmblînzeşte uşor, este foarte jucăuş şi se pretează a fi dresat.

Distributia speciei Cygnus olor:

Lebada - este admirata si respectata pentru penajul de un alb imaculat, pentru linia arcuita si eleganta a spatelui, pentru gatul lung si mladios , pentru miscarile line si pline de gratie de pe luciul apelor.

Distributia speciei Delichon urbicum:

Lăstunul de casă - spatele, capul şi partea superioară a aripilor au pene de un negru-albăstrui, iar restul corpului este acoperit cu un puf alb. Burtica albă îl face uşor de deosebit faţă de rândunele. Coada este forfecată, dar nu este la fel de lungă ca a rândunicilor. Lăstunul de casă s-a adaptat în oraşe datorită preferinţei lui de a-şi construi cuibul pe ziduri, între cornişele de beton. Spre deosebire de rândunici, lăstunii preferă exteriorul pereţilor, unde construiesc cuiburi din lut umed aproape globulare. În sălbăticie, preferă crăpăturile din stânci.

Distributia speciei Dendrocopos major:

Ciocanitoarea pestrita mare - este neagra pe spate iar pe piept este de un alb cu nuante galben-ruginii. Pe crestet este neagra cu o pata cafenie in frunte.Masculul are o scufita rosie pe cap. Obrajii si gatul sunt de culorae alba separati printr un guler de culoare neagra.Pe umeri are un fel de epoleti de culoare alba iar aripile sunt pestrite-alb cu negru.Coada este tot neagra cu cateva dungi albe iar sub coada este de un rosu aprins. Are o lungime de aproximativ 25 cm.

Distributia speciei Dryocopus martinus:

Ciocanitoarea neagra - este cea mai mare ciocănitoare de la noi, având talia unei ciori. Are coloritul complet negru, având doar o pată roşie pe creştet. La munte trăieşte în zona pădurilor de conifere şi de amestec; este mai rar întâlnită în pădurile de la şes, dar se găseşte şi în Munţii Macinului, în pădurile de foioase.

Distributia speciei Emberiza schoeniclus:

Presura galbena - are spatele cafeniu-roşcat cu pete întunecate, iar capul şi partea ventrală gălbui-pătate. Iarna coboară în ţinuturi joase, descoperite, unde apar şi exemplarele nordice.

Distributia speciei Erithacus rubecula:

Macaleandru - este întâlnit la noi, în tot timpul anului, vara mai ales în pădurile de munte şi mai puţin în cele de câmpie, iar iarna mai ales în pădurile de şes, în parcurile şi grădinile oraşelor. Penajul la ambele sexe este cafeniu cu o pată ruginie pe bărbie şi piept. Adesea populaţiile de iarnă de la noi sunt formate şi din exemplare nordice, care coboară spre sud.

Distributia speciei Fringilla coelebs:

Cinteza, preferă regiunile mai răcoroase, dar este răspândită pe tot teritoriul ţării, adesea venind în număr mai mare la câmpie pe timp de iarnă, să găsească mai uşor adăpost călduros şi hrană. Masculii se recunosc după petele albastre de pe cap, pe când femelele au pene cenuşiu-verzui drept căciuliţă.

Distributia speciei Fulica atra:

Lişiţă - Specie foarte comună în vecinătatea tuturor bălţilor, lacurilor şi mlaştinilor, apare însă şi pe râuri. Cuibăreşte în stuf. Uşor de recunoscut după penajul negru-fumuriu complet al adultului, având ciocul şi scutul frontal albe.

Distributia speciei Gallinula chloropus:

Găinuşă de baltă - Specie comună pe bălţi şi lacuri cu vegetaţie abundentă. Înoată repede, cu mişcări ritmice ale capului. Corpul are deasupra un colorit negricios-maroniu şi mai gri dedesubt. De asemenea, are o bandă albă pe laturile corpului, fiind albe şi penele subcodale.

Distributia speciei Garrulus glandarius:

Gaita - Are penajul mai frumos decît toate Corvidele de la noi. Este o pasăre stricătoare răpind ouăle din cuibul păsărilor utile. Coloritul ei este în general cafeniu cu alb şi albăstrui la aripi. Cuibăreşte atît în regiunea pădurilor de conifere din Carpaţi, cât şi în cele din zona deluroasă şi de şes.

Distributia speciei Hirundo rustica:

Rândunica - preferă să trăiască pe lângă ape, unde populaţia de insecte este mai numeroasă, şi pe lângă aşezările umane. Ele consideră podurile şi streaşina casei, pridvoarele de lemn sau cornişele locuri numai bune pentru cuiburi.

Distributia speciei Larus michahellis:

Pescarusul cu picioare galbene - este definit de culorile gri-argintiu, alb, negru si galben. Diferentele fata de pescarusul argintiu sunt la picioare, unde pescarusul cu picioare galbene are un colorit galben iar cel argintiu roz. Este o pasare sedentara intalnita in apropierea baltilor si a lacurilor si de-a lungul litoralului.

Distributia speciei Motacilla alba:

Codobatura albă - Codobatura este o pasăre mică şi suplă, cu o coadă fină cu care bate ritmic pământul. Este răspândită prin toată ţara, dar cel mai adesea o găseşti la câmpie, în apropierea apelor sau prin luminişurile de la munte.

Distributia speciei Motacilla cinerea:

Codobatura alba - Este răspândită în toată ţara, mai frecvent în regiunile joase, pe malul bălţilor şi lacurilor, de asemenea pe malul râurilor de la şes pînă la munte şi până la lacurile din golul alpin. Are penajul cenuşiu cu negru pe cap, piept şi coadă; fruntea, obrajii şi partea inferioară a corpului sunt albe.

Distributia speciei Parus ater:

Piţigoiul de brădet - cel mai mic membru al familiei piţigoilor (Parus sp.) cu un penaj caracteristic, foarte asemănător cu al piţigoiului mare: cap negru, obrajii albi şi ca semn distinctiv o pată albă pe ceafă. Spatele este măsliniu, iar partea inferioară a corpului are o culoare crem - rozalie.

Distributia speciei Parus caeruleus:

Pitigoiul albastru - Capul este albastru, spatele verzui, iar pieptul şi pântecele galben-verzui. Cuibăreşte în scorburi naturale ori în cuiburi părăsite de ciocănitori etc. Depune ponta prin martie—aprilie.

Distributia speciei Parus major:

Pitigoiul mare - este unul dintre cei mai cunoscuţi piţigoi, prezent atât în pădurile joase, cât şi în cele de munte, unde ajunge pînă în zona coniferelor. Are creştetul negru, spatele verde, aripile şi coada albastre, iar partea inferioară galben-verzuie. Frecvent în parcuri, grădini şi livezi.

Distributia speciei Passer domesticus:

Vrabia de casa - una dintre cele mai cunoscute şi mai frecvente păsări ce se întîlnesc atât în natură, cât şi în preajma locuinţelor ca specie antropofilă. Masculul are penajul cafeniu-pătat pe spate, cenuşiu pe frunte, creştet şi piept şi negru pe bărbie; cel al femelei este cafeniu-striat. Este abundentă în regiunile joase ale ţării, urcă şi în regiuni muntoase, în localităţi. Este tipic sedentară.

Distributia speciei Passer montanus:

Vrabia de camp - este întâlnită atât în ţinuturile sălbatice, cât şi în preajma aşezărilor umane, cu spaţii mai largi în vecinătate. Are penajul ceafeniu-roşcat pe spate, pământiu pe piept, cărămiziu pe creştet. Frecventă mai ales în regiunile joase, dar urcă şi în ţinuturi înalte, pe lîngă case.

Distributia speciei Phalacrocorax carbo:

Cormoran mare - Specie relativ comună în vecinătatea bălţilor, a lacurilor şi râurilor. Cuibăreşte colonial, mai ales pe arbori mari, uscaţi. Pasăre de talie mare cu un colorit general negricios, având pene cu aspect solzos cu reflexe verzui-violete sau maronii.

Distributia speciei Philloscopus collybita:

Pitulicea mica - este o pasăre cântătoare de talie mică care face parte din familia Sylviidae.

Distributia speciei Phoenicurus ochruros:

Codroşul de munte - păsări micuţe şi vioaie, tot din familia muscarilor, codroşii se disting prin penele roşcate din codiţă. În plus, când stau pe loc, pe sol, îşi mişcă ritmic cozile în sus şi în jos, aproape la fel ca şi codobaturile.

Distributia speciei Pica pica:

Cotofana - are penajul negru, cu alb pe umeri şi piept, iar coada este neagră cu reflexe verzui. în cuiburile vechi ale acesteia îşi găsesc loc de cuibărit însă şi unele specii de păsări utile.

Distributia speciei Regulus regulus:

Ausel cu cap galben - este o pasare sedentara care poate fi intalnita pe intreg teritoriul Romaniei. Are un colorit foarte frumos cu multe variatii si nuante. Semnul distinctiv este creasta de un galben aprins de pe crestetul capului care este marginita de o dunga neagra. Pe spate este galben verzui iar pe burta si gusa este galbui cu nuante de verzui si cenusiu. Aripile sunt de un brun-cenusiu, traversate de doua dungi, una alba si una neagra.

Distributia speciei Saxicola torquata:

Maracinar negru - Apare la noi numai în sezonul cald. Corpul este negru, spatele negricios, pieptul cafeniu. Femela are partea superioară cafeniu pătată. Cuibăreşte în câmpiile însorite ori în apropierea ţărmurilor instalîndu-şi cuibul lângă sol sau pe arbuşti piperniciţi, urcând şi pe văile joase, largi ale râurilor montane.

Distributia speciei Sitta europaea:

Scortar - frecvent în general în pădurile de şes, dar ajunge şi la munte până în zona pădurilor de amestec. Are partea superioară a corpului albăstrui-cenuşie, bărbia albă, iar partea ventrală ocru, cu flancurile roşcate. Se hrăneşte cu insecte şi larve, dar şi cu ghindă, alune, pe care le fixează în diferite crăpături şi le sparge cu ciocul.

Distributia speciei Sturnus vulgaris:

Graur - este răspândit pe tot cuprinsul ţării, mai ales în regiunile joase, cu arbori scorburoşi, în păduri luminoase, cu spaţii largi descoperite în jur, urcând şi pe văile râurilor. (23 cm). Coloritul corpului este negru, cu chenare mai deschise la penele spatelui şi cu reflexe intense verzi şi violacee pe cap şi piept.

Distributia speciei Sylvia atricapilla:

Silvie cu cap negru - este o pasare migratoare. Poate fi intalnita de la ses pana la munte. Penajul pe corp este cenusiu-brun gri, iar pe crestet este negru la mascul si maro la femela. Hrana se compune in general din insecte si larve, dar consuma si fructe.

Distributia speciei Tachybaptus ruficollis:

Corcodel mic - este cea mai mică pasăre acvatică înotătoare de la noi. Este larg răspândită şi se întâlneşte atât în perioada de cuibărit cât şi în cea de pasaj. Se hrăneşte cu moluşte, insecte şi alte vietăţi acvatice.

Distributia speciei Troglodytes troglodytes:

Pănțărușul - are o coadă scurtă, fiind de formă aproape rotundă, cu un cioc negru cu galben mic ascuțit. Irisul păsării este de culoare brună deschis. Penajul pe partea superioară a corpului este brun-roșcat, iar pe partea inferioară este de culoare albă.

Distributia speciei Turdus merula:

Mierla neagra - este foarte comună, frecventă mai ales în pădurile joase şi de deal, numeroasă în zăvoaiele apelor, tăieturi de păduri, grădini şi parcuri publice, dar şi în pădurile montane de foioase, pe văile râurilor. Masculul este negru, femela cafeniu-închis.

Distributia speciei Turdus philomelos:

Sturz cantator - este specia cea mai frecventă din neamul sturzilor, clocind în toate pădurile şi zăvoaiele din ţară, la şes şi la munte. Are spatele cafeniu, pieptul alb-roşcat, cu puncte întunecate, iar pîntecele alb.

Distributia speciei Turdus pilaris:

Cocosar - are coloritul cafeniu-roşeat pe spate, cenuşiu pe cap şi târtiţă, roşcat cu pete închise pe piept. În ultimii ani s-au găsit însă exemplare clocitoare în nordul Carpaţilor Orientali, în urma unui proces lent de extindere a arealului său spre sud şi vest. A fost descoperit cuibărind şi în Carpaţii Meridionali.

...sus

Proiect finantat prin POS Mediu, Axa prioritara 4 - "Implementarea sistemelor adecvate de management pentru protectia naturii."